În sfârşit, s-a aprins lumina în şcoala românească şi putem vedea limpede cine ne urmează!…:)

Bac-ul a devenit doar un deziderat pentru cine nu a muncit. În ciuda interpretărilor forţate ale jurnaliştilor pseudomoderni de a-l transforma în ţintă pe ministrul educaţiei, eşecul în masă al celor mai tineri adulţi dovedeşte, încă o dată, că libertatea se câştigă prin luptă, dar se menţine prin muncă şi, mai ales, prin muncă onestă.

Desigur, ministrul Funeriu merită un vot de blam pentru că nu a făcut reforma şcolii, dar, în această convenţie lipsită de viziune în care suntem puşi să funcţionăm de vreo douăzeci şi ceva de ani, regulile au fost aceleaşi pentru toţi. Singurul lucru pe care îl aveau de făcut absolvenţii de liceu (oare cum au luat aceştia note de trecere patru ani la rând?!) era să înveţe cu o sârguinţă care să merite măcar o notă de şase. Nu au învăţat, nu au trecut, iar examenul din acest an a reuşit să micşoreze numărul (prea) mare de viitori căpşunari deţinători de diplomă de bacalaureat.

Dincolo de dramele personale ale celor picaţi şi ale familiilor acestora, dincolo de concertul de comentarii cu temă dată din mass-media noastră şi dincolo de simpatia preşedintelui ţării pentru ministrul educaţiei, tabloul şcolii româneşti nu este decât expresia nivelului de competenţă la care ne aflăm ca întreg. Printre ultimii din Europa…

Acum, între noi fie vorba, cum aţi vrea să fie elevii de azi cînd preşedintele ţării a luat un modest 7,40 la examenul de bacalaureat, iar atunci când vede un profesor simte nevoia să se ascundă ca să nu încaseze vreo binemeritată notă de patru?…

Anunțuri