După Revoluție, Ziarul nu era doar o tribună, era o stare de spirit. Încet-încet, pentru ca se încăpățâna să caute ceeea ce doar ochii plânși pot să mai vadă, redacția a fost diluată. Unii au plecat de bună-voie, alții au fost îndepărtați… Puterea Ziarului era prea mare… Momentul spovedaniei – cum a fost numit de cei care l-au trecut – le-a dat jurnaliștilor forța libertății și responsabilitatea iertării. Îmi amintesc de unii care se lipeau de ziduri, pe coridoare, și pleacu privirile în pământ. Dar, cum spuneam, nu era bine așa. din pământ, privirile s-au ridicat piezișe, iar complicitatea vinovăției vechi i-a unit pe cei vicleni. Naivii au pierdut, pentru că ei nu știau să se bată murdar. Ziarul a devenit platofrmă pentru impostori.

A mai existat un moment de cumpănă, iar o parte din naivi au fost chemați înapoi. Prea puțini și pentru prea puțin timp!…

Apoi, Ziarul a devenit obiect al tranzacțiilor financiare și, mai ales, politice. Rând pe rând, conducătorii Ziarului au abandonat valorile pe care s-a format acesta – dacă le-ar fi avut vreodată! – și au avut grijă de un singur lucru: să se vândă pe sine la preț cât mai bun. Vreți nume? Luați caseta redacției din ultimii ani…

Ultimul prădător se numește Adamescu. A cumpărat Ziarul pentru a-și dovedi și susține obediența politică, pentru a-și proteja afacerile. A adus manageri la fel ca el, troglodiți dispuși să se lăfăie în SUV-uri scumpe, gata oricând să muște la comanda stăpânului…

Acum, Ziarul e muribund, iar căderea sa îi ucide pe cei care – în redacție sau în afara ei – au mai putut sa creadă… Cinic, Adamescu vrea să îl lase să moară. Nu mai e de interes, blatul politic  s-a închis, apar alți actori, e nevoie de alte metode. Clica lui de conducători de gazetă, ca și clicile de dinainte, vor rămâne călare pe avantajele materiale pe care le-au dobândit. Cei de bună credință, nu au decât să piară și ei…

Adamescu și slugile sale nu știu însă un lucru: căderea Ziarului nu înseamnă dispariția lui!… Spiritul României libere este în cei care s-au hrănit cu literele  Ziarului.  Întotdeauna aldine. Reporteri, corectori, tehnoredactori, editorialiști și, mai ales, cititori. De ce nu știu lucrul acesta asasinii Ziarului? E simplu. Ei nu înțeleg!…

Anunțuri